Servus, as vrea sa va cer o parere, am fost diagnosticata cu SM de vreo 7 ani, cam de atunci am inceput si tratamentul cu BetaFeron. L-am suportat usor la inceput dar cu cat trecea timpul cu atat simptomele de gripa de fiecare data cand imi faceam injectia. Am intrerupt tratamentul de un an si inca nu simt vreo inrautatire a bolii. Este cineva care a inceput tratamentul de mai mult timp? Il mai suporta?(tinand cont de faptul ca nu am mai avut puseuri de atunci de la inceput. Schiopatez putin cand sunt obosita, nu pot sa merg mult pe jos, dar cam atat. A mai intrerupt cineva tratamentul?

Buna dedet !
Ma bucura ce spui tu. Faptul ca ai intrerupt tratamentul cu betaferon fara sa ai probleme !
Din cate inteleg l-ai facut (suportat) circa 6 ani.
Eu fac tratament cu betaf numai de 2 ani si inca n-am curajul sa-l intrerup, cu toate ca simt neplacerile acestuia inca de la inceput. Cunosc de asemeni mai multe persoane care au facut tratament cu betaf, avonex sau rebif si care au intrerupt. Esti singura pe care o aud ca n-a avut probleme. Celelalte persoane, de care aminteam, s-au plans de cateva pusee urate imediat dupa incetarea tratamentului.
Intr-o discutie pe care am avut-o cu dr. Sarbu de la Spitalul Militar Bucuresti mi-a zis ca la intreruperea tratamentului se produce un fenomen de decompensare care mai mult ca sigur aduce niste pusee. Acesta a fost si motivul pentru care continui, fenomenele neplacute datorate injectiilor aducandu-ma in pragul depresiei.
Tine-te bine, deci!

Buna Petru, iti tin pumnii sa "patesti" si tu ca mine adica peste vreo cativa ani sa te simti bine , sa renunti la Betaferon si sa nu ai nici un efect neplacut. Eu am avut probabil o forma ceva mai usoara pentru ca eu am putut sa lucrez si dupa depistarea bolii( cu mici intreruperi la inceput) . Iti tin pumnii!!!!!
Bafta multa!

Multumesc de urare !
Eu am lucrat pana am inceput Beta. La 6 luni dupa tratament a trebuit sa las serviciul. Nu stiu daca de la Beta sau de la SM.
Ce este cert ca inainte tragem cate un puseu pe an. Anul acesta, care se termina curand, nu am mai facut nici un puseu. Poate si stresul mai mic, mancare si odihna mai regulata ( sunt pensionar ).
Daca m-o tine asa, si tot e bine.
La toti SM-istii doresc si mai bine !

Se pare ca fiecare corp are reactia lui proprie. Eu am banuit ca meseria mea(de profesor) cu nervii inerenti m-a oprit sa ma simt bolnava si din cauza asta s-a "suparat" sm ca nu i-am mai acordat atentie si m-a parasit si s-a dus pe "apa sambetei". La inceput mi-a fost f greu, eram omul muntelui cu drumuri care uneori imi depaseau puterile si trebuia sa fortez dar imi ofereau satisfactia reusitei si cand am simtit ca nu mai pot sa fac aproape nimic in ceea ce priveste mersul,cataratul pe munte m-am simtit tradata de corpul meu si l-am urat am fost disperata. Cand mi-am dat seama ca inca pot sa ma deplasez , sa gandesc si sa profesez in meseria mea mi-am dat seama ca am fost doar usor pedepsita si inca mai sper ca odata o sa pot din nou sa "atac" muntele. Speranta moare ultima si eu inca ignor (pe cat pot) boala mea! Numai bine si multa sanatate si pentru tine! Implinirea tuturor viselor!