Se pare ca fiecare corp are reactia lui proprie. Eu am banuit ca meseria mea(de profesor) cu nervii inerenti m-a oprit sa ma simt bolnava si din cauza asta s-a "suparat" sm ca nu i-am mai acordat atentie si m-a parasit si s-a dus pe "apa sambetei". La inceput mi-a fost f greu, eram omul muntelui cu drumuri care uneori imi depaseau puterile si trebuia sa fortez dar imi ofereau satisfactia reusitei si cand am simtit ca nu mai pot sa fac aproape nimic in ceea ce priveste mersul,cataratul pe munte m-am simtit tradata de corpul meu si l-am urat am fost disperata. Cand mi-am dat seama ca inca pot sa ma deplasez , sa gandesc si sa profesez in meseria mea mi-am dat seama ca am fost doar usor pedepsita si inca mai sper ca odata o sa pot din nou sa "atac" muntele. Speranta moare ultima si eu inca ignor (pe cat pot) boala mea! Numai bine si multa sanatate si pentru tine! Implinirea tuturor viselor!